Legume si Ierburi Perene Pentru Permacultura

PERMA = permanent / CULTURA = cultura

Deci vorbim de culturi permanente,care sunt in realitate plante perene. Aceste culturi imita natura. Imaginati-va padurea. Padure este o cultura permanenta in care gasim mai multe familii de plante si arbusti care traiesc fericiti si sanatosi impreuna. Impreuna reusesc sa faca solul mai fertil si mai sanatos. Deci unii oamenii au ajuns la concluzia ca vor si ei sa beneficieze de acel pamint sanatos (pe care sa cultive cele necesare) fara sa puna foarte mult efort si chimicale. Ceea ce au realizat in sfirsit este faptul ca am fost si unii dintre noi mai suntem inca obsedati de CURATENIE! Curatenia de primavara, curatenia de toamna care in realitate ne face sa muncim in zadar, fara rost si sa mai si poluam atmosfera cu arderea plantelor, etc. Face padurea acest lucru? Nu face!

Multi stiti deja ca pamintul din padure este foarte fertil si sigur va vine in cap sa aduceti citeva camioane de pamint in gradina ca sa beneficiati de el. Hm…poate o sa va bucurati putin…dar miracolul se va sfirsi foarte curind.

Pentru a beneficia si creea un sol ca cel din padure trebuie sa incercati sa o imitati pe ea nu sa o aduceti acasa. Singura posibilitate de a va folosi de pamintul de padure ar fi ca la plantatul rasadurilor sa puneti la radacina plantei putin din acest pamint si apoi sa acoperiti cu pamintul din gradina dumneavoastra. Radacinile plantei se vor hrani cu componentele pamintului de padure si vor forma un lant sanatos intre ele. Stiintific se cheama micoriza.

Deci sa trecem la munca.

Sunt sigura ca in gradina aveti deja un salcim sau un alt copac pe care nu il doriti. Il puteti lasa acolo pentru ca si el fixeaza in pamint azotul pe care il ia din atmofera si astfel creeati un sitem sanatos si practic. Daca el creste prea  inalt, incercati sa ii reduceti crengile in fiecare an.

Incepeti prin a planta pomi fructiferi in jurul pomilor pe care ii aveti deja. Cautati pomi care sunt deja aclimatizati zonei in care traiti. Nu incercati sa aduceti ciresul din Africa si sperati la minuni.

Pe rindul cu pomii fructiferi aveti loc ramas sa adaugati la fiecare copac cite un arbust fructifer. Cautati ce arbusti fructiferi prefera semi-umbra si incepeti plantarea. Incercati sa plantati ceva care va si hraneste cum ar fi :

• Zmeura
• Caoacaz (negru, alb, rosu)
• Mure
• Agrise ( albe , rosii)
• Merisor
• Afin
• Amelanchier alnifolia (Saskatoon serviceberry )

In spatiul care a mai ramas puteti adauga plante perene. Exista o lista imensa. Unele sunt:

1. plante meliferice (au flori deci aduc albinele si alte insecte pentru polenizare)
2. plante perene pentru ceai
3. ierburi culinare perene
4. legume perene
5. copaci
6. plante urcatoare

Din lista de legume perene as enumera unele pe care eu le folosesc:

• Topinambur
• Ceapa mergatoare
• Rubabul
• Leurda – Usturoi salbatic
• Allium mongolicum Regel (ceapa salbatica)
• Allium tuberosum – usturoi de frunza
• Allium schoenoprasum – ceapa de tuns / chives

Ierburi culinare :

• Leusteanul.
• Kale – salata
• Cimbru peren

Plante meliferice si pentru ceai:

• Lophantus Anisatus Benth (inflorita 6 luni din an )
• Metaplexis Japonica Makino
• Isop
• Sideritis scardica
• Menta (sunt numeroase soiuri perene)
• Tataneasa
• Salvia
• Heracleum sphondylium – Brinca ursului
• Bergamot monarda fistulosa (balsamul albinelor)
• Roiniţa ( Melissa officinalis L .)
• Mursalski Chai

Flori perene

• Crin Hemerocallis (Hemerocallis ssp.)
• Crin Hemerocallis (Hemerocallis ‘Stella de Oro’)
• Crin Hemerocallis (Hemerocallis fulva ‘Kwanso’)
• Crin Hemerocallis galben (Hemerocallis lilioasphodelus)
• Crin de toamna (Hosta ssp.)
• Crin de toamna (Hosta ‘Sum and Substance’)
• Crin de toamna (Hosta ‘Minute Man’)
• Crin de toamna (Hosta ‘Wide Brim’)
• Crin alb (Lilium candidum)
• Crin de toamna (Hosta ‘Golden Tiara’)
• Clopotelul purpuriu (Heuchera americana Palace Purple)
• Cale
• Iris (Iris ssp.)
• Anemone de toamna (Anemone hyb. ‘Rotkäppchen)
• Asclepias Tuberosa (iarba fluturilor)
• Floarea pastelui (Anemone sylvestris)
• Aster pitic (Aster dumosus)
• Ochiul fetei (Coreopsis gra. ‘Early Sunrise’)
• Frumusica (Coreopsis verticillata Zagreb)
• Echinacea (Echinacea purp.Magnus)
• Garofita de gradina (Dianthus grat.Grandiflorus)
• Lavanda (Lavandula angustifolia)
• Euphorbia Characias (Euphorbia cha. characias)
• Bujor (Paeonia officinalis)
• Ruji galbeni (Rudbeckia fulgida Goldstrum)
• Margareta de Alaska (Leucanthemum Alaska)
• Yucca (Yucca flaccida Golden Sword)
• Trandafiri
• Floare de cristal (Delosperma cooperii)
• Ineata sau in de camp (Linum perenne)
• Toporasi (Viola labradorica)
• Floare balon – Platycodon gra. ‘Mariesii’ 
• Maces – Rosa Canina

Copaci ornamentali pereni:

• Amur Flame Maple Tree Seed (ACER tataricum ginnala) artar rosu
• Iasomie – parfumat
• Salcioara parfumata – ( Angustifolia si Umbelata ) – parfumat
• Malin (romanesc. american) – parfumat
• Caprifoiu – parfumat
• Salcam – parfumat
• Paulownia – parfumat
• Trandafiri urcatori

Plante urcatoare perene:

• Vita de vie
• Kadsura Coccinea
• Schisandra

Despre LEURDA

Când am auzit prima dată de planta asta nu i-am acordat prea multă atenție, deși multă lume din zona în care locuiesc o folosește de sute de ani. Până am mers odată în vizită la o prietenă și ne-a făcut cea mai delicioasă salată care ne-o poate oferi primăvara! Mai întâi ne-a dat s-o adulmecăm și pentru că nu pot transmite aroma decât prin cuvinte, pot doar să vă spun că miroase puternic a ceapă și usturoi verde la un loc. Probabil ăsta e și motivul pentru care are atât de multe denumiri, pentru că lumea nu se poate decide dacă e usturoi sau ceapă. Denumirea latină e Allium Ursinum, ceea ce înseamnă usturoiul ursului, dar prin alte țări numele se mai traduce și prazul ursului sau usturoi lat. N-am văzut niciodată cu ochii mei, dar se zice ca urșilor le plac rădăcinile de leurdă, bănuiesc că sunt atrasi de substanțele nutritive din această plantă.

Am să mă întorc puțin la salata delicioasă din leurdă făcută de prietena mea pentru că doresc să menționez că odată tăiată și amestecată cu sare, ulei de măsline, oțet, mărar și ridichi, am fost plăcut surprinși să descoperim că aroma puternică de usturoi și ceapă verde dispăruse. Asta e o veste minunată pentru cei cărora nu le plac aceste mirosuri, deci o pot mânca și ei liniștiți, mai ales dacă se și documentează și află numărul de substanțe nutritive ca vitaminele A și C, fier, calciu, fosfor, ba chiar și cupru si sodiu, toate acestea foarte benefice pentru corpul uman.

Gândiți-vă la proprietățile antimicrobiene, antibiotice

si antivirale pe care usturoiul obișnuit le are și adăugați la leurdă alte calități cum ar fi reducerea colestesterolului și a tensiunii arteriale, micșorând asfel riscurile de îmbolnăviri la inimă sau atacuri de cord. Am aflat că persoanele care se decid să se lase de fumat au șanse mai mari să își detoxifieze organismul și să treacă mai ușor și mai rapid peste faza de sevraj, fiindu-le deci mai ușor să abandoneze țigările.

Unii spun că toate părțile leurdei sunt comestibile, însă în zona mea florile sunt considerate ca fiind toxice și nu sunt așa de sigura dacă această informație este corectă, dar pentru orice eventualitate noi doar ne asigurăm ca odată înflorită să evităm să consumăm orice parte din plantă. Așa că noi culegem din păduri și ori mâncăm cât putem, ori punem la borcane, ori la congelator ca să ne bucurăm de leurdă și în afara sezonlui lor. Martie și aprilie sunt lunile ideale pentu a fi culese și aburite, fierte, înghețate sau mâncate proaspete în salate. Acum doi ani am făcut niște pesto, în loc de busuioc am pus leurdă, și deși eu personal n-am putut s-o mănânc, prietenii și familia nu se mai opreau din lăudat produsul delicios și aromat și încă mai sunt întrebată dacă mai am.

Anul acesta (2020) măsurile luate pentru a evita cât de mult posibil pandemia au fost foarte drastice, iar amenzile erau înfricoșătoare doar la gândul de unde facem rost de atâția bani! Așa că am stat cuminți în casă, dar cei care am avut o curte sau o grădină am fost mai norocoși. Noi aveam deja plantate niște tufe de leurdă în mai multe locuri, așa că nu a mai fost nevoie să mergem în pădure și să riscăm amendă, am avut leurdă în grădina noastră!

Tătăneasa – Symphytum Officinale

Când am achiziționat proprietatea noastră , am moștenit-o cu o serie de plante de care nu am știut niciodată la ce sunt bune, eram la începutul călătoriei mele. Am avut permacultura în minte, am studiat cum să păstrez un sol sănătos, eram bine documentata, dar încă mai aveam de învățat și de descoperit lucruri noi. Una dintre plantele pe care le-am cam ignorat este tătăneasa, deși îmi amintesc că bunica mi-a povestit despre această plantă și cum a folosit-o pentru a trata copilul și soțul ei de cancer într-o perioada în care nimeni nu a auzit de chimioterapie. Ea continua să se plângă mereu și parcă o aud și astăzi că nu a avut niciodată suficient. Acum am doar câteva tufisuri de tătăneasă prin grădină, prin zonele cu umezeala, soare din plin sau umbră parțială, astea par a fi cele mai preferate de această plantă.

Principala, hai să îi zicem minune a acestei plante perene, este rădăcina sa, care uneori poate atinge până la 100 centimetri adâncime! Gândiți-vă la asta! Sapă atât de adânc în sol, extrage substanțele nutritive și minerale din pământ și le atrage în frunzele sale. Asta înseamnă că frunzele sunt atât de pline de macro și micro nutrienți (azot, potasiu, fosfor, calciu), încât fac un compost sau îngrășământ ideal, care va ajuta fructele și legumele să crească frumos și sănătos.

Tătăneasa este originară din Europa și Asia, dar în zilele noastre crește cu succes aproape peste tot în lume. La noi îi mai zice rădăcină neagră, iarba lui Tatin, iarbă băloasă sau tăciune. La noi îi mai zice rădăcină neagră, iarba lui Tatin, iarbă băloasă sau tăciune. Poate crește în jur de 100 de centimetri în înălțime și se poate răspândi și înmulți foarte bine, acoperind pământul și păstrându-l umed. Primul lucru care se poate face atunci când avem o mulțime de frunze de tătăneasă este să facem o hrană lichidă. Amestecată cu urzici, o altă plantă fantastică, poate fi folosită pentru a face o hrană pentru plante de înaltă calitate și densitate nutritivă ridicată. O rețetă ușoară pentru îngrășământul vegetal este să smulgeți și să apăsați tătăneasa și urzicile la fundul unui vas cat mai încăpător, să umpleți cu apă pana aproape de capac și să lăsați două-trei zile la macerat. Rezultatul va fi un produs mirositor pentru nasurile noastre, deoarece este foarte bogat în proteine, dar foarte iubit de legumele noastre, după ce a adăugați apă în proporție de 1 la 8 ( 1 porție îngrășământ la 8 porții apă). Orice zonă a grădinii care nu are nutrienți va beneficia foarte mult de la această compoziție.

Tătăneasa poate fi utilizată și ca material fantastic pentru mulci, deoarece are un conținut ridicat de macronutrienți vitali. De exemplu, roșiile au nevoie de calciu,fosfor și potasiu pentru a obține un impuls și pentru a ajuta fructele să se coacă. Aplicarea unui strat de frunze de comfrey în jurul roșiilor ar putea fi excelentă, deoarece se descompun ușor în pământ și eliberează nutrienții necesari. Cel mai bun moment pentru a înmulți tătăneasa este primăvara devreme. Prima metodă este să luați bucăți de rădăcină, care au o lungime de aproximativ 2,5 cm pană la 5 cm) și să le puneți în sol amestecat cu compost. Un alt mod este de a împărți planta în două, în trei sau în patrupărți și apoi merge pusă chiar și în ghivece provizoriu până e plantată în pământ.

În afară de faptul că este o plantă frumoasă, compactă, cu frunziș verde strălucitor care poate acoperi pământul, evitând eroziunea solului și cu flori frumoase care pot atrage în grădină mai multe insecte minunate precum albinele, tătăneasa are și o mulțime de beneficii pentru sănătate. Presupunând că toată lumea care citește acest lucru este sănătoasă, voi menționa doar câteva dintre utilizările sale pentru referințe viitoare:

· Sub formă de cataplasmă și utilizată extern pentru vânătăi, entorse, inflamații, erupții cutanate etc.

· Procesată sub formă de ulei, tătăneasa dealtfel fiind cunoscută și sub numele de „iarbă întăritoare ”în limbaj popular, este utilizată pe scară largă pentru a ajuta oasele să se vindece doar aplicând uleiul pe pielea din zona afectată. O cantitate mare de substanțe sunt absorbite de piele, substanțe despre care se spune că promovează vindecarea rapidă a oaselor în urma unei leziuni.

· Procesată sub formă de unguente, creme, ajută la hidratarea și întinerirea pielii, reduce spasmele musculare și inflamația dureroasă a articulațiilor.

· Frunzele tocate pot fi aplicate pe răni închise, promovând vindecarea mai rapidă a celulelor pielii

·Observați că tătăneasa este aplicată DOAR extern, deoarece poate fi destul de toxică pentru ficat dacă este folosită pentru uz intern.

Deci, în această primăvară, acele câteva tufișuri de tătăneasă răspândite prin grădină se vor înmulți de două, trei sau chiar de patru ori. Încep cu fericire si nostalgie să gândesc ca bunica mea: „ Nu este niciodată destulă tătăneasă în grădină! ”

Trandafiri pentru dulceata – Rosa Damascena

În timp ce cercetam pe internet despre Rosa Damascena, am devenit fascinată mai ales de aspectul vindecător al produselor obținute din acesta. Și am aflat atâtea secrete ale acestei plante speciale și minunate, încât voi împărtăși aici unele dintre ele . Rosa Damascena sau Trandafirul Damask deține un loc special în istoria trandafirilor, deoarece este trandafirul trandafirilor. Dacă cineva dorește să se certe cu mine în această privință, ar trebui să se îndrepte spre Bulgaria, Turcia, Maroc, Tunisia, Afganistan, Franța sau India și să discute cu localnicii să se convingă că spun adevărul. Toate aceste țări sunt producătoare în masă de tot felul de produse din petale de trandafiri. Este posibil că altitudinile mari și temperaturile din aceste regiuni să îmbunătățească calitatea aerului,și prin urmare să îmbunătățească și calitatea trandafirilor. Mediul ideal pentru creșterea trandafirilor este argilos, dar în unele regiuni unde temperaturile merg până la 40 de grade Celsius în timpul zilei, solul care este puțin mai nisipos și bine aerat pare să fie mai eficient. Un sol mai greu se va crăpa și se va deschide din cauza căldurii, ceea ce va face ca planta să se usuce începand de la rădăcină.

Daca ne uităm puțin la istoric, este posibil ca trandafirul să fi fost cultivat cu mult înainte ca Imperiul Roman să înceapă să se extindă cu mii de ani în urmă în zonele pe care le-am menționat mai sus, unde clima era perfectă. Din punctul meu de vedere, ar trebui să reînviem acele Festivaluri Rosalia care au avut loc în urmă cu mii de ani, când romanii umpleau străzile cu flori de trandafir și petale de trandafir! Poetul Virgil a menționat acest trandafir drept „bifera Paestum de două ori înflorită” sau Damask bifera, deoarece înflorește de două ori pe an, o dată în primăvară și o dată în toamnă.

In zilele noastre, uleiul de trandafir este cel mai căutat ulei esențial datorită minunatei sale arome și proprietăților sale uimitoare de vindecare, în special pentru piele. Este, de asemenea, un mediu excelent pentru ridicarea starii de spirit. Are vitamina C, care este un antioxidant, așa că dacă sunteți în căutarea a ceva care să vă ajute cu adevărat pielea să rămână sănătoasă, netedă și tânără, acesta este!

Datorită efectelor sale antibacteriene, tratează acneea și combate infecțiile. Fiind antiinflamatoare, apa de trandafir este foarte bună atunci cand este încorporporată în rutina zilnică de îngrijire a pielii, iar pentru cei care se confruntă cu o mulțime de inflamații, iritații ale pielii sau eczeme, are efect miraculos, deoarece calmează, restabilește și reface pielea, deci are și efect cicatrizant. Mulți oameni o folosesc în aromaterapie, deoarece relaxează și calmează, așa cum am spus mai devreme, ridicând starea de spirit. Folosit într-un difuzor de arome, uleiul esențial de trandafir ne vindecă de migrene, dureri de cap, depresie, depresie postnatală, astm, alergii, greață și vărsături.

Uleiul esențial de trandafir este calmant pentru minte, relaxant, dar și stimulant atunci cand este nevoie, în câteva cuvinte promovează echilibrul emoțional. Prin diluarea a 2 sau 3 picături de uleiuri într-o cană de apă, va atenua inflamația ușoară a gurii, gâtului și faringelui. Datorită calităților sale afrodisiace, va restabili libidoul atunci când este utilizat într-o baie sau masat pe

pielea corpului. O ceașcă de ceai de petale de trandafir ajută sistemul digestiv, ușurează constipația, deoarece este un laxativ natural.

Deoarece este un elixir atât de puternic, trandafirul este folosit și în bucătărie la gătit ca aromă sau condiment. De multe ori am văzut apă de trandafiri îmbuteliată pe rafturile supermarketurilor, fără să știu că, alături de praful din petale de trandafir, erau ingrediente delicioase pentru mâncăruri cu carne, sosuri, deserturi precum înghețată, iaurturi, rahat și marțipan. În ultimii ani am început să văd dulcețuri de trandafiri în supermarketuri. Poate că existau mai demult, dar nu le-am văzut eu. Bunica și mama mea făceau dulceață de trandafiri încă de când eram mic copil și are cel mai dulce și puternic parfum pe care l-am mirosit vreodată.

Pentru oricine are în vedere adăugarea trandafirului Damask în grădina lor, merită să știe câteva lucruri despre caracteristicile sale. În primul rând, toate florile sunt foarte, foarte parfumate. Ca o idee, dacă floarea este culeasă dimineața foarte devreme, imediat ce floarea se deschide, poate fi cu aproximativ 30 de grame mai grea decât mai târziu. Deci o floare conține aproape 30 de grame de parfum care este eliberat în aer pe parcursul zilei!. În al doilea rând, toți sunt înfloriți odată, cu excepția Damaskului de toamnă care înflorește din nou mai târziu în toamnă. În ceea ce privește înălțimea în grădină, acesta tinde să fie un arbust vertical și foarte plăcut pentru ochi ca formă și culoare, crescând între 180 cm până la 240 cm atât în înălțime cât și în lățime.

Dacă am suficient noroc, rândurile de trandafiri din grădina mea îmi vor oferi suficiente petale anul acesta pentru a face pentru prima dată în viața mea câteva borcane de dulceață și pentru a readuce amintirile aromelor din copilărie. Ba chiar am să încerc să fac și niște apă de trandafir, si cine stie, eventual chiar să experimentez ceva rețete din Orientul Mijlociu.

Fasole urcatoare – Scarlet Runner Bean – Phaseolus coccineus seminte

* Fasolea Scarlet Runner *

Este foarte unică. EA prezintă flori rosii strălucitoare, care contrastează atractiv cu frunzișul verde închis al plantei. Vița de vie urcă 2-3 m si atrage și oferă un randament extrem de ridicat de fasole delicioasă de 20-25 cm.
Fasolea are o textura cremoasă, cu o aromă savuroasă, foarte proaspătă, aproape cărnoasă. La baza este o fasole perena care rezista pina la – 1 grade celsius. Daca reusiti sa protezati radacinile cu un mulci gros aveti sansa sa aveti din nou fasole din aceleasi tije. In caz contrar puteti planta semintele colectate de pe planta crescuta cu un an inainte.

Zile pentru recoltare: 64 până la 70 de zile
Zile pentru germinarea semințelor: 6 până la 14 zile
Adâncimea de plantare a semințelor: 2,5 cm.
Distanța semințelor: 10 cm
Spațiu rând: 60 cm
Distanța plantelor: 15-20 cm
Înălțime de creștere: 2-3 m
Semănați semințele când solul este cald și tot pericolul de îngheț este trecut.

Culturile verzi de acoperire, vesti bune pentru grădinăritul ecologic fără săpat!

Toamna muncim din greu pentru a ne curăța grădina de uscaturile care nu mai produc fructe sau legume și începem să punem pe sol lucruri care vor proteja solul. Unii oameni folosesc mulci, dar am ‘’descoperit’’ culturile de acoperire, altfel cunoscute sub numele de mulci vii, culturi verzi de acoperire sau gunoi de grajd verde si mi s-au parut mai potrivite pentru nevoile noastre. Această metodă este adesea folosită de fermierii comerciali și sunt surprinsa că foarte putini dintre noi o folosim , mai ales în grădinile din spatele casei. Noi folosim culturi de acoperire pe mai multe suprafete din terenurile de care dispunem și anul acesta adăugăm un alt petic care a fost gazon înainte. Vara aceasta am acoperit acest petic cu o mulțime de ziare și carton care au sufocat iarba existentă și acum suntem pregătiți să semănăm semințe care vor pregăti și proteja solul pentru noi până în primăvară. Am menționat că am încercat deja această metodă, mai întâi în arii din grădină mai mici, apoi în straturi ridicate și chiar în livada noastră pentru a adăuga o anumită diversitate. Anul trecut, vecinul nostru ‘’de tarla’’ a fost dispus să încerce si el pe un teren deja arat, iar acum este încântat să extindă suprafata de culturi verzi de acoperire. Și asta se datorează faptului că funcționeaza! Si se poate aplica si in gradinaritul ala de care vorbeste toata lumea, gradinaritul fara săpat!

Semințele pe care le-am folosit sunt:

Mazăre tarzie

Ovăz

Trifoi roșu

Triticale ( hibrid de grau si secara)

Secară

Ridiche de iarna

Păstarnac

Măzăriche

Deoarece mazărea, trifoiul și mălaiul sunt leguminoase, rolul lor este de a scoate azotul din aer prin bacterii de la rădăcini, îmbunătățind astfel fertilitatea solului. Iarba de la secară, ovăzul și trifoiul ne oferă biomasă sub formă de mulci și rădăcină, care se va transforma în materie organică. Ridichile și păstarnacul se desfac în sol, se descompun compact și, odată descompuse, adaugă mai multă materie organică. Semănate toamna, culturile de acoperire muncesc din greu pentru a pregăti solul, a-l proteja și a-l îmbogăți în nutrienți, astfel încât, atunci când vine primăvara, să putem adăuga orice altceva. Există atât de multe avantaje în utilizarea culturilor de acoperire, încât nu pot continua fără să menționez cel puțin câteva care imi vin în minte:

· Funcționează în sistemele de agricultura, permacultura, gradinarit cu săpat și fără săpat, deci toate astea sunt vești grozave pentru entuziaștii care vor sa reduca eroziunea solului

· Le putem folosi pentru a umple spațiile goale din grădina noastră unde altfel nu mai crește altceva, acele spații goale devenind productive

· Datorită adăugării de materie organică în sol, acestea previn sau reduc eroziunea și îmbunătățesc proprietățile biologice și fizice ale solului. Am observat că măceșa, trifoiul și secara produc cele mai multe reziduuri adăugate la materia deja prezentă

· Polenul de cultură acoperit și nectarul atrag insectele benefice, ceea ce este foarte important în controlul dăunătorilor insectelor. Păianjenii adoră acest habitat și sunt cei mai productivi pentru a ne ajuta să scăpăm de populația dăunătorilor

· Rădăcinile ajută la creșterea infiltrării apei în sol

· Culturile acoperite ajută la menținerea ciupercilor micorizale, care mențin sănătatea plantelor

· Și hei! Distrug buruienile! Nu este destul doar acest minunat beneficiu?

Până acum am folosit una sau două plante pe suprafață, dar noul petic pe care l-am pregătit în această toamnă va beneficia de un „cocktail” cu 5 specii care va avea ca rezultat mai multă biomasă și mai multă productivitate. Ideea este că, dacă vremea nu este suficient de bună pentru una sau două dintre ele, cel puțin altele vor prospera. Și de ce nu, poate că toate plantele vor prospera!

Despre Hamei

Hameiul este esențial pentru producerea berii, dar este, de asemenea, un accent frumos, ornamental pentru grădină și poate fi folosit pentru beneficiile sale pentru sănătate. Sunt sigur că există o mulțime de materiale pe internet pentru a satisface curiozitatea oricui. Voi împărtăși cu voi doar câteva fapte de care sunt conștient de când am descoperit beneficiile acestei plante.

Infuzia dintr-o lingură de conuri uscate și zdrobite până la 200 ml apă clocotită, acoperită timp de 10-15 minute și a băut trei căni în timpul zilei, ultima – înainte de culcare, va avea efecte calmante, diuretice, anafrodisiac, în special la persoanele cu cronic insomnie și nevroză. Efecte bune sunt observate la tinerii cu excitare sexuală necontrolată, precum și la copiii cu erupții cutanate și rahitism. Consumată zilnic, infuzia funcționează în tratamentul tuberculozei (efect bacteriostatic) și a bronșitei, dar și în afecțiunile hepatice și ale stomacului (ușurință în digestie, lipsa poftei de mâncare). Infuzia concentrată de 6 conuri uscate în 100 ml apă clocotită folosită pentru a pulveriza acneea sau tenul gras și ca stimulator de creștere a părului. În bolile pulmonare, acționează împotriva tusei spastice, a bronșitei și mai ales a tuberculozei, distrugând bacteriile Mycobacterium tuberculosis.

Împotriva reumatismului și a poliartritei, hameiul acționează ca un puternic antiinflamator articular, cu efecte similare ibuprofenului – un antiinflamator sintetic extrem de dăunător utilizat împotriva durerilor articulare. Prin calmarea sistemului nervos central, senzația de durere este redusă la pacienții cu reumatism și gută

De asemenea, pentru tratamente interne, hameiul poate fi utilizat pentru combaterea alcoolismului, obezității, anemiei, atoniei generale, avitaminozei (în special a scorbutului), rahitismului și convalescenței.

Înainte de a planta hamei, cineva ar trebui să știe câteva lucruri și aici voi împărtăși ceea ce am aflat.

Hameiul este originar din Asia, Europa și America de Nord. Plantele sunt rezistente în zonele USDA de la 3 la 8. Le place cel mai bine solul moale adânc, care este un amestec de argilă, argilă și nisip și le place un ph de 6 până la 7,5. Soarele plin este ideal. Plantat din rizomi va asigura o plantă portantă de con, care este o clonă a unui interpret dovedit. Cultivarea hameiului din semințe înseamnă prezența unor plante masculine care nu au conuri și va face ca conurile feminine să fie însetate, ceea ce nu este bine pentru a face bere. Momentul ideal pentru plantarea rizomilor este primăvara, de îndată ce solul este gata să fie lucrat. Unde locuiesc, cred că lunile martie și aprilie sunt cele mai bune, numai că această schimbare climatică va avea loc, va trebui doar să acordăm atenție vremii și să sperăm la cele mai bune. În climatele mai reci pot fi plantate până la sfârșitul lunii iunie. Plantarea rizomilor se face de obicei pe orizontală, cu ochii de mugure îndreptați într-un șanț săpat într-o movilă de aproximativ 20 cm înălțime. Apoi trebuie acoperit cu un inel (3cm) de sol și 2 până la 3 inci (6-10 cm) de mulci, care va păstra umiditatea din sol. Când udăm trebuie să fim atenți, deoarece prea multă apă va putrezi rădăcinile. Nu au nevoie de multă îngrășământ, cred că în primăvară este suficient dacă aplicăm un îngrășământ cu conținut scăzut de fosfor cu azot. Hameiul poate crește peste 20 de metri (6m)

Și acum cel mai interesant pic. Cel puțin pentru mine. Hameiul poate crește peste 20 m (6 m) într-un singur sezon, așa că vor avea nevoie de ceva pentru a crește. Și din moment ce sunt bine, se comportă puțin diferit de viță de vie. Vițelele urcă folosind pâlcuri sau fraieri pentru a ajunge și a ține pe suprafața de urcare, tulpina principală în sine nu se răsucește. Porțile urcă folosind fire minuscule de pe tulpină pentru a se deplasa și a se îndoi în sus. O mică notă suplimentară: porțile se mișcă diferit în emisfera nordică și sudă, înfășurând ceva în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens contrar acelor de ceasornic în emisfera sudică. Ne-am dat seama că un spalier simplu și eficient trebuie să aibă un stâlp de 10 m (3 m) cu mai multe șiruri grele și atașate în josul bazei rizomului. Când porțile au o înălțime de un picior (30 cm), acestea ar trebui să fie antrenate în jurul spălătului înfășurând aproximativ două lăstari puternici în sensul acelor de ceasornic în jurul firului sau spalierului. Planta va beneficia de ajutorul nostru dacă facem acest lucru de aproximativ trei ori la aproximativ două săptămâni între ele.

În primul an hameiul va pune mai multă energie în rădăcinile lor, prin urmare, cultura normală va fi înjumătățită. Anul următor se așteaptă în jur de 75%, iar al treilea an o recoltă completă. Pentru a-l menține și a-l controla, în jurul lunii ianuarie sau februarie are nevoie de tăierea rădăcinilor pentru a nu se răspândi. Acest lucru se poate face prin spălarea movilei, tăierea înapoi a rădăcinilor de suprafață cu un cuțit ascuțit sau pruner și părăsirea coroanei. Butașii pot fi plantați și dacă dorim să obținem mai multe hamei.

Odată ce hameiul este complet crescut, orice ramuri laterale joase trebuie tăiate sau tăiate și rămân doar cele înalte. Aceste ramuri laterale înalte sunt locurile în care se vor naște conurile.

Perioada de recoltare este august-septembrie. Recolta este gata când conurile sunt primăvară, uscate și puțin lipicioase la atingere. Are o aromă puternică și răsare înapoi în formă dacă o stoarceți sau o băgați. Recoltarea se face mai ușor prin tăierea și îndepărtarea bidinelor care pot fi compostate sau folosite pentru a propaga noi plante de hamei.

Hameiul trebuie uscat pentru că nu se păstrează bine și s-ar putea mucegai. Hopsul uscat corect ar trebui să permită lupulinei galbene din interior să cadă ușor.

Păstrat în congelator, hameiul poate fi păstrat în stare proaspătă pentru lunile de iarnă, când este nevoie cel mai mult pentru acele cani de ceai, care să ne ajute să scăpăm de acele dureri reumatice groaznice.

Metaplexis Japonica Makino – Cynanchum japonicum – Japanese Rough Potato

Metaplexis Japonica

Este o liana decorativa perena, dar si o planta medicinala (mai multe informatii gasiti pe internet) care rezista si la clima noastra (- 24 grade). Florile sunt acoperite de perisori, cu un aspect catifelat. Sunt foarte frumoase, au o culoare violet cu un miros parfumat. Semințele trebuie să fie semănate la suprafață (lumina stimulează germinarea) într-un loc cald de preferat în interiorul casei. Replantați răsadurile în timpul verii afara. Creste pina la 40 – 50 cm in primul an iar din anul doi are crestere mai rapida si infloreste. Este o plantă vegetală asiatică. Frunzele tinere pot fi consumate crude sau fierte, fructele tinere se consuma crude sau murate iar rădăcinile se pot consuma fierte. De asemenea trebuie stiut ca seva din tulpina plantantei este otrăvitoare (seva are aparenta laptelui).

Ashitaba-Angelica keiskei

****** Angelica keiskei ******

Planta Ashitaba poate fi gătită ca o legumă verde asiatică, consumată crudă, sucită, smoothie sau făcută într-un ceai.

Această plantă este originară din insula Hachijojima din Japonia. Avantajele nutriționale și de sănătate ale acestei plante cu clorofilă ridicată sunt extinse, iar Ashitaba este unică în rândul Angelicas datorită edibilității sale gustoase și prezenței unor niveluri substanțiale de B12, o vitamină care nu se găsește în mod normal în plantele terestre. Planta conține flavonoizi cunoscuți sub numele de „chalcones” în seva sa galbenă – Elixir al vieții.
Mâncați tulpinile proaspete ale frunzelor și uscați frunzele și faceți ceai. Se numește „frunza de mâine”, deoarece atunci când culegeți o frunză din plantă, vă puteți aștepta să vedeți una nouă „mâine”.

Ashitaba este o plantă rezistentă la îngheț USDA Zona 4a: până la -34,4 ° C (-30 ° F)
Planta se întinerește într-adevăr foarte repede, la fel cum întinerește digestia și pielea umană. Planta este considerată eficientă în tratarea eczemelor și psoriazisului, de asemenea, afecțiuni ale sistemului gastrointestinal, hepatite, cancer, anemie, oboseală cronică etc. Se crede că aceste beneficii pentru sănătate s-au atribuit speranței tradiționale de viață îndelungate a oamenilor din Hachijo Jima.

Instrucțiuni de însămânțare
Înmuiați semințele peste noapte în apă fără clor și apoi refrigerați semințele (aproximativ 4-5 ° C / 39-41 ° F) în mediu umed timp de 3 zile.

Mediul umed ar putea fi nisipul umed, solul în ghiveci umed, coirul umed sau turbă umedă. Rețineți că recomandarea noastră este să fie UMED nu FOARTE Umed sau inecat in apa și că recomandăm REFRIGERARE, nu ÎNGHETARE.

După acest pre-tratament, plantați semințele (încă umede). Semănați la suprafață, abia acoperiți cu sol și apăsați ferm și păstrați uniform umed până la germinare. Folosiți o seră, umbrați casa sau creșteți luminile. Germinarea are loc între 30-60 de zile de la însămânțare la 20 ° C / 68 ° F. Rata de germinare este destul de neregulată.

Răsadurile sunt în creștere lentă și vor necesita aproximativ 60 de zile pentru transplantare. Odată trecută faza de răsad, planta este în creștere rapidă. Plantele preferă solul bogat, mereu umed, bine drenat și soarele sau umbră parțială. Udă planta în fiecare zi daca este necesar.

Personal am plantat cateva seminte afara si voi vedea ce se intimpla la primavara.

Gymnema sylvestre – Gurmar

Este o planta căţărătoare lemnoasă care mai poarta si numele de ”distrugatorul de zahar”. Inca din vremuri stravechi se stie faptul ca prin consumul de frunze proaspete glicemia / zaharul din singe scade considerabil, arătând efecte pozitive în homeostazia glicemiei, controlând pofta de dulciuri şi susţinând regenerarea pancreasului. Extractele s-au dovedit utile şi în reducerea colesterolului sangvin şi a nivelului trigliceridelor atit pentru persoanele cu diabet de tip I dar şi II dar si pentru persoanele care sufera de asthma si alte conditii.